,, Părinții nu sînt icoane,
                                              dar se cuvine să ne închinăm în fața lor  ,,

         Părinții – cel mai gingaș cuvînt pe care îl rostesc copiii.

  Cîți ani n-ai avea 5 sau 50 ai nevoie de părinți, de zîmbetul, mîngîierile lor.

 Ne închinăm părinților pentru că ne-au dat ce-i mai scump pe lume - viața. Ei ne-au crescut cu dragoste și grijă. Mîinile lor ne-au susținut la primii pași. Ochii lor ne-au iertat fără cuvinte cînd am greșit. De aceea se cuvine să ne închinăm în fața lor ca în fața icoanelor. O merită din plin.

     Există în lumea asta o mulţime de lucruri  pentru  care găsim timp, dar mă întreb, de ce oare tot mai puţin timp găsim pentru cei ce ne-au dat viaţă, ne-au crescut, ne-au educat –  pentru  PĂRINŢI?